Baba hoata – Irene Postolache

Undeva, aproape de capatul lumii, se gasea cea mai vesela tara care a existat vreodata. Tara Ha-ha. Oamenii nu aveau griji, erau mereu binedispusi. Cand se intalneau pe strada, isi ridicau palariile, pentru ca purtau neaparat palarii. Fie soare, fie ploaie, se salutau aplecandu-se. Zambeau cu gura pana la urechi. Primul salta palaria si spunea: – Ha! Iar celalalt raspundea: – Ha, ha! Atunci cand se intalnea imparatul tarii cu fiul lui, toata suflarea asculta salutul si numara in gand cati de ha se aud. Si se auzeau: – Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha! – Azi imparatul s-a grabit! murmura portarul care putea sa jure ca acum o luna si ceva a socotit de patruzeci si patru de ori cuvantul ha…