Bal mascat – Ionel Teodoreanu

… Andi era gata. Se privi în oglindă. Întâlni privirea Magdei: avea ochi evlavioşi de vestală în faţa flăcării altarului. n Îl aştepta cu vaporizatorul de colonie. n Răsună o bătaie la uşă. n – Intră. n Apăru servitorul. n – V-aşteaptă maşina. n Andi mai trecu o dată prin vastul birou, aruncând o privire recapitulativă asupra notelor discursului pregătit pentru banchet. Le lăsa acasă. Vorbea fără note, fiindcă marile emoţii trebuie să apară spontan ca şi lacrimile, nedând impresia premeditării. n Se duse la fereastră: dădea pe strada Lăpuşneanu. Răsărise luna undeva deasupra dealurilor. Oraşul era alb în umbră. Privi Iaşul de sus, recapitulativ, cum privise şi notele discursului închinat Iaşului şi ieşenilor. n O sărută distrat pe Magda, care-l însoţi până la scara de jos. n Se sui în somptuoasa limuzină. n Pe strada Lăpuşneanu, toate privirile se întorceau după limuzina asupra căreia ieşenii vedeau plutind un zimbru, stema glorioasei Moldove de odinioară. n Descinse. n Fu întâmpinat cu aplauze, ecou ieşan al celor din Parlament… n Romanul a însoţit paşii eroului său până la acest din urmă prag – al apoteozei ieşene – de la care începe balul mascat al istoriei contemporane. n Marelui, lucidului şi solitarului meu prieten, domnului G. Ibrăileanu, omagiul acestei răzvrătiri.