Cartea nimicurilor – Danut Ungureanu

Ce mai e insemnat, esential, in lumea si vremurile acestea? Adevarul dureros e ca te poti desprinde de toate cele fara de care n-ai fi conceput sa traiesti. Se duc pe rand, cand le-a venit vremea… Este povestea iubirii evocate de Cartea nimicurilor cu erotism duios si fascinant, dar pe alocuri nestapanit si brutal. n n Orele de inceput, pana dupa miezul noptii, au fost cele mai lungi. Pielea ta era incandescenta si mi-am ars palmele in mangaieri, coborand de pe obraji pe umeri, apoi peste cozonaceii proaspeti si dulci ai sanilor, pentru a coti, dupa pantecul mic, usor bombat, care avea sa zamisleasca intr-o buna zi, spre solduri, spre talia de amfora. Si-apoi in sus, cale intoarsa, pentru alte arsuri. Am facut-o de nenumarate ori, inchipuind un plan viclean, acela de-a ma apropia, la fiecare noua trecere, de tainita trupului tau, pe care muream s-o ating…