Cineva demult a scris – Mircea Pora

Si toamna nu mai venea… Se facuse noapte, noapte de-a binelea, cand toamna totusi a trecut… Ca un val s-a dus, ca un cutremur de nestapanit. A ramas pe urmele ei ceva aburos, sangerand, un cap, niste ochi, stralucitori ca lama de cutit, un par zbatandu-se prin intuneric. Altceva, nimic… Traiam de mult in orasul acesta, traiesc si acum. Trebuie sa vina cat de curand iarna, arc rece, alb, inghetat. – [Fragment]