Cu fata spre vesnicia fericita – Teofil Paraian

Sfarsitul lumii – Sfarsitul raului. Cand vorbim despre sfarsitul lumii trebuie sa stim ca nu este vorba de sfarsitul creatiei lui Dumnezeu, caci Dumnezeu a creat lumea din preaplinul iubirii Sale, deci nu spre a o distruge, ci spre a o iubi, indumnezei si invesnici. Prin sfarsitul lumii se intelege sfarsitul raului din lume, urmarea fiind innoirea lumii, iar nu sfarsitul ei („un cer nou si un pamant nou” – ziua a 8-a), din stricacioasa ea devenind nestricacioasa (caci lumea – incluzand aici si omul si natura – s-a stricat odata cu pacatul adamic si cu izgonirea din rai). Deci, este vorba doar de sfarsitul lumii pacatelor, a acelei lumi in care este stapan satana, cel rau. Despre aceasta lume se spune in Sfanta Scriptura: „Nu iubiti lumea si cele ce sunt in ea”; „Ei nu sunt din lume, dar in lume sunt”; „Nu pentru lume Ma rog”