Cuvinte inrudite cu tacerea – Mircea Draganescu

Din jocul permanent al perceptiei acute a realitatii cu planul inalt, metafizic, al oficierii sacerdotale a Poeziei cu majuscule se naste tensiunea liricii lui Mircea Draganescu. El este un poet al nelinistii de a exista simultan intr-un univers al esentelor si o lume tangibila, telurica, imperfecta pe care sensibilitatea o percepe ironic. Dar ironia sa este blanda, cuprinzatoare, poetul se integreaza si acestei realitati asa cum adopta si zborul in lumina pura a conceptelor. – Horia Garbea Moartea teiului n Muri n peste noapte teiul n carnea-i cazu galbena n luminand trist batatura n oasele-i negre ramase n sa inchege inainte n aerul putred de toamna n seara gasii n intre brazdele negre n amurgul scurgandu-se treptat n in gradina si cerul prabusit n cu stele cu tot peste acoperisul n de tabla.