Lorelei – Ionel Teodoreanu

Nici un alt anotimp nu apropie sufletul, ca iarna, si de fragezimea copilariei si de reculegerea batranetii. Esti bunic si copil in acelasi timp, privind la fereastra fulgii care sclipesc imbatranindu-te cu un zambet fata de amintirea propriei copilarii ivita cu manuta intinsa dupa fulgi. n Trenul porni in timpul mort. Trecu pe langa toate fara sa priveasca. Pe langa vara, pe langa ierburi care cantau, pe alaturi de gara cu cirese, pe langa teii infloriti in gari, pe langa zarea de amurg, pe langa Bratesul de odinioara.