Luca Arbore si Podurile de argint – Viorica Petrovici

Temperament solar, cu trairi pasionale, tinzand, – prin transfigurare – spre visare si zbor, predicand, in consecinta, iubirea, (reamintindu-ne ca Iisus insusi fusese injunghiat de iubire), Viorica Petrovici, dincolo de concretetea impresiilor senzoriale, risipite printr-un obsesiv cromatism sentimental, ravneste implinirea spirituala. Evident, prin credinta sporitoare si meditatie, coborand in fantana cuvantului si cinstind, prin vizionarismul sau terapeutic, de informatie ezoterica, ordinea Cosmosului. […]. Intram, de fapt, in paranormal, translatam in alta geometrie. – Adrian Dinu Rachieru Viorica Petrovici are un psihism aparte, care-i permite o serie de trairi extrasenzoriale, un imaginar populat cu mitologiile lumii, cu simboluri si arhetipuri ancestrale. Chiar din titlu detectam preocuparea cu totul speciala pentru trecere / intrare / iesire/ conexiune subtila cu alte dimensiuni temporale sau cu alte forme de existenta, greu accesibile muritorilor de rand. Este apanajul poetilor, al artistilor, al visatorilor sa descopere pe cont propriu lumi noi, sa intre in forme de constiinta avansata si sa dea – asemenea lui Mallarme – un sens mai pur cuvintelor tribului. – Elena-Brandusa Steiciuc Sosind, mereu sosind, asemenea unei zeite intrupandu-se din tainele naturii, poeta isi impodobeste fiinta interioara, cu stari esentiale soptite ca intr-o transa, ca intr-un dicteu de calitate indubitabila. Cantec si descantec modern, de o feminitate si puritate din alte vremi, creatia sa ne indreptateste speranta in acea idee platoniciana, cum ca Binele se intrupeaza din puterea Adevarului si a Frumosului intr-o unica stare subliniind iubirea… – Radu Carneci