Mastile timpului – Adrian Marcu

Mastile timpului poate fi unul dintre romanele semnificative ale anului de proza 2024. E un roman care isi respecta titlul. Fiecare capitol poate purta o masca sau poate purta un dialog despre ziua de azi: Masca trecutului, Omul care ura pe toata lumea, Datoria trebuia platita, Aparitia fantomei sau De ce dispare pe nesimtite o mare iubire, In mijlocul vulcanului sau Stie cineva cum se va sfarsi povestea?. Ar mai trebui sa citim povestea sau e de ajuns sa citim titlul? Romancierul are grija de noi! Are grija si pe mai departe, pentru ca ne descrie o galerie de femei fascinante, la fel cum sunt si barbatii din cuprinsul romanului. Seamana cu cei pe care i-am vazut in cutare film, cu, de pilda, Maurice Ronet, in anii sai gloriosi! Sunt vedete. Dar Loreta, minunata eroina a cartii, de ce sufera? De ce sufera incat ajunge sa recurga la un gest infernal? Mastile timpului e insa si un roman scris in cheie politica, car survoleaza ultimii ani ai comunismului romanesc si apoi intreaga perioada post-decembrista. Suntem mereu pusi intr-o situatie limita, in care povestitorul smulge toate mastile. Ne arata desfasuratorul, asa cum ne prevenise prin titlu. Intr-un timp in care autorul nu mai are grija de cititorul sau, nu-l mai ocroteste cu pagini fericite, Adrian Marcu propune un roman-model. Sa-l citim si recitim cu iubire. – Cornel Ungureanu