Nebunul indian – Ovidiu Raul Vasiliu

Nebunul indian este al treilea volum semnat de Ovidiu Raul Vasiliu si marcheaza maturitatea lirica a tanarului poet iesean. Cartea contine peste 60 de poeme scrise in ultima perioada, autorul exersand cu succes diverse registre stilistice si prozodice, in versuri „sub a caror dexteritate formala se intrezareste ceea ce niciodata nu poate fi exprimat pana la capat” (Daniel Cristea-Enache). n Despre autor n Ovidiu Raul Vasiliu a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae” din cadrul Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi si un master in cadrul aceleiasi facultati. A mai publicat doua volume de versuri: Treizeci si cinci (2010) si Iluzii miscatoare (2011), ambele aparute sub egida Asociatiei Universul Prieteniei din Iasi. A fost inclus cu un grupaj de poeme in volumul Innuendo (2011), antologia Cenaclului „Junimea Noua”, si in revistele Timpul si Feed Back. n n Fragmente din volum n Dans (ne)schimbator n Dansezi cu mine? Horele se nasc n Dintr‑un vartej ascuns, neschimbator… n If you don’t mind, I just want you to ask: n How many steps I need to know you more?n nDin hora am sa‑ncerc sa te desprind n Printr‑un minut iesit din calendar, n Cause, Miss, I don’t care about the wind – n I’m blind because the dawn inside you are!n nTu ma citesti si fara sa te chem, n Zambesti o clipa si ma lasi cand vrei… n But do you know the land from where I am? n I’m walking on a neverending way!…n nDar fiindca dansul pare schimbator, n I’ll never dance the way I danced before.n nOchiul ascuns n Imi este scris sa te iubesc de‑a valma, n Dar nu am flori sa‑ti prind la cingatoare – n Imagini rastignite ies in zare, n De cand Pamantu‑i masurat cu palma.n nUn apofatic semn de intrebare n Ma tot indeamna sa‑i invat sudalma – n Iubita mea, ce‑i blanda moarte, calma, n In care margelesti margaritare?n nDar tu respiri ca stanele de piatra, n Cand iti intorci privirea catre vatra n Povesti ochioase‑mpartasind cu zeii…n nInelul meu iti lasa spatii vide n Si‑un ochi ascuns, in piatra, se deschide n Desertului din Cana Galileii.n n n nO fata desculta n O fata desculta‑mi intra in iatac n Fosnind pe covor a matase, n In clipa in care, venindu‑mi de hac, n Mirarea parea sa ma lase.n nDin talpile‑i mici, secretele ei n Durau biblioteci fara carte, n Din minti luminate fara idei, n Topite‑n iubire ca‑n moarte.n nO fata desculta, cu linistea sa, n Veni lebadandu‑mi lumina n In clipa in care, pustiu si nu prea, n Oceanu‑mi atinse retina…n nSi numele cand, chemator, mi‑l rosti, n Dovada ca sunt sa‑mi arate, n Multimi de ecouri ce n‑or conteni n Urcau din abis nechemate.n