Padurea spanzuratilor – Liviu Rebreanu

La Apostol Bologa din Padurea spanzuratilor inteligenta e mai vie, vointa insa ramane inferioara. Cata vreme Bologa, ofiter si el, nu are romanii inainte, el este nu numai un corect soldat, ci un viteaz austriac. Lealitatea lui e onorabila in sfera ingusta a serviciului, in aceea a constiintei e o deficienta. El ar trebui sa fie sau patriot austro-ungar, decis, chiar si spre oroarea romanilor, sau un franc tradator, martir pentru romani, desi canalie pentru imperiali. Lealitatea lui e o obstinatie, semnul unei constiinte tulburi. Abia cand Bologa e trimis pe un front cu adversarii romani, sufletul lui se inspaimanta. El solicita doar mutarea pe alt front, ca sa eludeze conflictul. Neobtinand-o, se gandeste sa dezerteze. Dezertarea e pregatita atat de rau, incat Bologa e prins si spanzurat. El primeste osanda cu voluptate, ca o izbavire de o problema pe care n-a putut-o rezolva… – George Calinescu