Panza de paianjen – Cella Serghi

Părea că se desprinde cu totul de lumea dimprejur, părea că mai e lume înlăuntrul ei, căreia îi aparține, pe care o lua în serios, în care era gravă. Ochii ei căpătau atunci o culoare întunecată, de nepătruns, ca o apă foarte adâncă. Diana parcă pornea într-o călătorie lungă, subterană, la capătul căreia poate se regăsea pe ea, alta decât aceea pe care o vedea toată lumea.