Teofana – Ion Lupu

nTeofana insa, n-o mai auzea. Ochii i se incetosara, privirile lor nu mai desluseau nimic in jur, in vreme ce inima incepuse a i se zvarcoli in piept, de parc-ar fi voit sa scape din ghearele mortii. Lacrimile incepusera a-i siroi pe obraji, cand un oftat, ca un raget de fiara incoltita, o facu sa tresara si sa cada intr-o liniste desavarsita. Murise! Sufletul ei, slobozit din stransoarea fapturii sale, pornise in cautarea celui care, numai cu doi ani in urma, fusese rapit de langa ea de-o moarte groaznica, al carei faptas a ramas nestiut pentru multa vreme. n