Un corp de iluzii – Ana Ardeleanu

Ana Ardeleanu isi continua aventura lirica, luminoasa, desi uneori contorsionata, in care se adreseaza cititorului, dar si siesi, cel mai adesea la persoana a doua: mainile gandurilor te framanta. O poezie care se defineste precum o palnie/ prin care ai turnat vin de ambra. Puterea aromelor nu perturba gandul unei poete care nu face din vers proverbiala arma, nici plugul invocat de Arghezi, ci o lupa sau chiar un microscop pentru a surprinde articulatiile fine ale rationamentelor sensibile. – Horia Garbea n n despre prieteni timpul present te vinde dupa incrucisarea sangelui in poem iar dintre prieteni, n-ai ales pe nimeni sa-ti picteze interiorul cu lacrimi lasa ca Dumnezeu stie ce face cu prietenii tai si cu penele lor de paun doar ei te vand mai scump decat te-ai vinde tu fara a-si declara veniturie la fisc acolo unde pacatele sunt admise, numarate: unu, doi… cat mai multe pana catre zorii reflectati in oglinda intr-un perfect trucaj auriu